Un fel de "ready, steady, go" pentru inimă. Şi chiar simţi cum inima stă să îţi decoleze din piept doar la gândul că o să îl vezi. Nu şti când sau unde, dar şti că îl vei întâlni. Veţi da nas în nas fără să vreţi. Poate tu doar urci în metrou obosită şi te aşezi pe un scaun cu gândul la ce vei face acasă, iar de pe scaunul de alături să îţi zâmbească chiar el. "Bună şi ţie!" îi spui în mintea ta, dar fără să recunoşti că îţi pare tare bine că ai dat peste el aşa întâmpăltor. Chiar dacă machiajul nu mai e la fel de perfect ca dimineaţă când ai plecat de acasă, chiar dacă picioarele te dor de la atâta fâţâit pe tocuri, chiar dacă părul e ciufulit din cauza curentului de la metrou. Ce mai contează? El e acolo şi zâmbeşte la tine. Zâmbeşte-i şi tu la fel de frumos şi poate o să înţeleagă. Ce dacă mai e o staţie după care o să coboraţi, iar tu o să te întorci la starea ta de dinainte. Mai ai câteva secunde înainte să se deschidă uşile. Fă-l să înţeleagă că dacă ar încerca măcar puţin, ţi-ar da lumea peste cap definitiv. În definitiv ce poţi avea de pierdut?! Închide ochii! Îndragosteşte-te! Rămâi acolo!
Nicolle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu