Inchide ochii si lasa-ti capul sa cada pe spate. Simti cum te mangaie fiecare raza de soare?! Habar nu ai de cand visez la clipa asta. Sa stam aici, amandoi. E atat de liniste. E atat de bine aici. Parca nu as mai vrea sa treaca secundele. Ma enerveaza enorm de tare ceasul de la mana ta. Ticaitul lui imi aduce aminte cat de usor se scurg clipele.
Ma intreb cum ar fi oare daca nu am mai imbatrani. Te-ai gandit vreodata la asta?! Sa ramanem mereu asa. Eu tanara si naiva, vesnic indragostita si cu zambetul pana dincolo de urechi, iar tu... ei bine tu ai putea sa iti lasi ochii sa zambeasca mereu. Nu ma intreba te rog de ce m-am indragostit. De unde vrei sa stiu eu ce a fost in mintea mea zapacita?! Poate doar tu ai fost de vina si asta e singura explicatie.
Imi place cum nisipul imi arde sub talpi. Ma face sa imi aduc aminte ca nu vizez. Ma face sa inteleg ca sunt aici cu tine, iar mainile noastre unite isi spun mai multe cunvinte decat ar putea sa isi spuna buzele noastre vreodata. Cand ai reusit sa ma iei prizoniera?! Nici macar nu mai conteaza... Nu vreau sa imi mai dai drumul. Da, recunosc! Sunt nebuna, nebuna de iubire, nebuna de tine si nu vreau sa imi mai treaca niciodata. Pentru ca viata asta imi pare mult prea scurta sa nu iubesc...sa nu te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu