Cerul era albastru azi dimineata.Acum e inorat si ploua.Urmele unei discutii in contradictoriu...gustul amar al cuvintelor...o lumina uitata aprinsa intr-o camera goala...E ca fumul unei tigari uitata aprinsa undeva.
Ma gandesc ca era senin.Si soarele m-a incalzit toata ziua.Aproape ca puteam sa te simt aproape chiar daca tu nu ai fost nici o clipa aici.Simteam cum fiecare particica pleaca incet-incet spre locul meu de acolo de langa tine pana cand...norii s-au adunat si...dupa amiaza a plouat.Tunetele si fulgerele nu mai conteneau.Drumul nu se mai vedea clar.A fost o prostie de care sunt constienta si pe care aproape o regret.
Dar acum vad clar.Stiu ca maine va fi soare.Si regretele vor fi de prisos pentru ca maine vom zambi si va fi doar o furtuna de vara.Stiu ca trebuie sa fiu acolo pentru ca acolo e locul meu, stiu ca trebuie sa fiu acolo ca sa pot sa zambesc, stiu ca trebuie sa fiu acolo ca sa pot sa fiu eu.
Si voi fi acolo indiferent ce va fi pentru ca e un drum ce am ales sa il urmez, e un drum in care cred si sper, un drum ce ma face sa simt.
Nicolle.
