Si daca totul este in zadar uneori?!Am incercat sa gasesc cel mai bun drum si sa inteleg care este tot rostul vietii asteia si tot ce am descoperit sunt rataciri de moment ale mele.Nu am putut vedea decat roboti ce repeta aceleasi actiuni zi dupa zi si ma intreb cand oare vom reusi sa scapam de acest blestem si vom incepe sa traim si sa ne bucuram de viata.
Ma simt trista...In fiecare zi parca ma simt tot mai trista, iar tot ce am langa mine pare sa nu ma mai multumeasca.Am descoperit oameni si locuri care ma fascineaza, dar care m-au facut si mai mult sa inteleg ca lucrurile simple din jurul nostru trec nevazute pe langa noi in timp ce noi cautam miraculosul, fabulosul.De ce oare ne-a nascut orbi la toate aceste minuni?De ce oare ne asteptam sa fim surprinsi de maretia fenomenelor iesite din comun, cand maretia lucrurilor simple e totusi atat de complexa.Poate pentru ca am uitat care ar trebui sa fie telul nostru in viata si ce ar trebui sa ne multumeasca.Pentru ca dorim mult mai mult decat avem nevoie pentru a fi fericiti.Poate pentru ca nu am inteles ca fericirea nu tine de banii pe care ii ai in buzunar ci de intensitatea si pasiunea cu care traim fiecare clipa.
Pentru ca fiecare secunda ce trece pe langa noi e o alta clipa irosita in cautarea unui obiectiv ce se afla deja in vizorul nostru.Iar intrebarea ce imi staruie in minte e "si daca mai las o clipa sa treaca?", "si daca mai astept un moment?", "si daca...?".
P.S. Multumesc acelor doua persoane care ma fac sa inteleg cum fiecare clipa e nepretuita.
