Am numarat fiecare secunda din ultima ora. Stii cum e sa numeri clipele?! Infernal. In fiecare clipa un alt gand iti trece prin minte cu o rapiditate inexplicabila. Nu stiu daca asta e reactia mea la supararea ta sau daca eu sunt cea suparata. Nici macar nu stiu de ce sunt suparata. Ca pleci?! Parca asta imi doream.Vroiam sa pleci, sa ma lasi in pace, sa te uit. Ca si cand uitarea ar fi ceva ce poti sa faci in mod deliberat. Ca si cand maine m-ar intreba cineva "Ce faci azi?" iar eu as raspunde nonsalanta "Bine, uit". Nu e chiar asa. Stiu, mi-ai demonstrat ca ma mint singura in secunda in care m-ai privit in ochi. Nu te vazusem de ceva timp, dar parca nu ne mai vazusem de doua zile. Si tot ce am putut sa imi spun in mintea mea a fost "Proasto!".
Imi aduc foarte bine aminte ce am spus atunci. Ca nu ma mai simt acasa. Nici acum nu ma simt acasa. Adevarul e ca...poate doar pe tine te pot numi acasa, dar orgoliul asta...stii bine ca niciodata nu am spus ceea ce am simtit, ceea ce trebuia. Sau poate nu stii, pentru ca niciodata nu te-am lasat sa afli. Mi-am spus de atatea ori ca nu poti fi tu, am lasat de atatea ori ceea ce e corect sa imi conduca viata. Tu erai incorect. Erai imoral. Erai un paria. Am mai simtit asta candva.
Ce joc stupid. Daca as fi stiut ti-as fi spus de la inceput ca nu vreau sa ma joc. Ar fi fost mai simplu de atat. In mintea mea inca e mai simplu de atat. Nu am jucat nici o clipa jocul asta al tau, dar am pierdut. Ar fi trebuit sa stiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu