Infinite reasons to love

     Iti multumesc ca m-ai lasat sa ma vindec. Poate acum nu as fi fost la fel de fericita, daca nu aveam suficient timp sa imi vindec ranile. Stiu ca nu a fost ceva intentionat, dar ai aparut la momentul porivit. 

      Iti multumesc si pentru ca ai aparut. Acum ma intreb ce m-as fi facut daca nu ai fi aparut...si nu vreau sa stiu. Nu vreau sa imi imaginez.

     Iti multumesc pentru zilele in care imi suporti toanele de copil rasfatat. Stiu ca nu e usor si nu sunt putine, dar de fiecare data cand sunt in preajma ta...chiar nu ma pot abtine.

      Iti multumesc pentru momentele in care ma faci sa ma simt speciala, iubita. Inca nu stiu cum faci asta, dar o faci zilnic.

     Iti multumesc pentru toate momentele in care ai grija de mine. Nici astea nu sunt putine daca stau sa ma gandesc. eu ti-am zis ca ti-ai luat un copil de 5 ani!

    Iti multumesc pentru zambetul imens pe care mi l-ai pus pe fata si care nu a mai disparut de acolo. Chiar daca uneori ma dor obrajii de la atata zambit.

   Iti multumesc pentru toata fericirea pe care ma faci sa o simt. Cine ar fi crezut ca Grumpy Cat poate sa ma faca atata de fericita incat sa imi simt corpul mult prea mic pentru a cuprinde acel sentiment?!

    Dar cel mai important : iti multumesc ca existi si ca ai ales sa ramai langa mine. Dupa toate astea, infinitul nu mai pare atat de mare.

Letter to you

      

https://www.youtube.com/watch?v=FL0bjwez8mg

        Uneori in viata ne inselam. Ne mintim singuri. Nu pentru ca vrem asta, ci pentru ca la momentul acela consideram ca nu putem fi mai fericiti de atat.La fel ca orice om slab am trecut si eu pe acolo. Am crezut in omul de langa mine si l-am ridicat pe un piedestal crezand ca mai bine de atat nu se poate, ca am gasit limita mea. M-am mintit ca nu pot sa iubesc mai mult de atat, nu pot sa simt mai mult de atat, nu exista mai mult de atat. 

    Am fost distrusa cand universul meu s-a destramat. M-am trezit singura cu visele mele, inconjurata de un negru vid, tarata de prieteni catre linia de plutire, luptand din greu sa dau un sens vietii pe care o traiam zi de zi, convinsa de gandul ca niciodata nu voi mai putea fi la fel de fericita.

       Am avut dreptate: niciodata nu am mai putut fi la fel de fericita. Pentru ca a aparut un el. Acel el. Si am inteles ca pot fi fericita pana peste urechi si...de zeci de mii de ori mai indragostita. Ai aparut tu. Da, tu! Acum cu tine vorbesc. Am inteles in sfarsit ce inseamna ca cineva sa dea sens zilelor tale. Pentru ca asta faci, dai sens zilelor mele. M-ai invatat sa am incredere oarba cand ma indoiam de propriile mele cuvinte, iar acum sunt fericita ca mi-am infrant temerile. Nu sunt suficiente cuvintele sa iti pot spune cam cate lucruri bune ai reusit sa faci in asa putin timp. Tu ma faci sa ma simt mai vesela, mai fericita si mai indragostita ca niciodata. Tu ma faci sa cred in visele mele nebunesti. Iar pentru toate astea nu o sa pot niciodata sa iti multumesc suficient de mult.

And there is a moment when you understand why it didn't worked before...

     Si e atat de liniste si pace aici in bratele tale. Nu as mai vrea sa ma misc de aici niciodata. Imi lipesc urechea de pieptul tau si pot sa aud cum inima iti bate cu putere. Si a mea bate la fel, stai linistit. Inchid ochii si totusi iti simt privirea cum ma mangaie usor.
     Iti tot repet sa nu ne grabim, sa facem totul la momentul potrivit, iar tu imi tot repeti daca exista un momentu potrivit pentru a face lucrurile. E ca un carusel ce s-a invartit poate prea rapid. Ca o melodie care iti intra in cap fara sa vrei si te trezesti fredonand-o zi dupa zi. Am ajuns sa te fredonez zi dupa zi.
     Primul sarut...prima data cand m-ai tinut de mana. Cat de multe momente in asa de putin timp. De parca am trait deja o viata cu tine. Si o viata si tot nu pare de ajuns. 
     Atat de liniste aici in bratele tale... Ce mai conteaza ca e luni sau vineri, ca e frig sau cald?! Tu esti aici. Eu sunt aici. Si timpul pare sa se opresca, iar eu ma simt un copil prostut din nou. Acum, strange-ma tare in brate si nu ma mai lasa sa plec. Intr-un final stiu ca am ajuns acasa.

Am invatat sa-mi fie dor

Sfarsit de saptamana. Am plecat din nou la drum cu rucsacul in spate. Destinatia: acasa. Dar am plecat cu un dor nebun in suflet. Un dor nebun de el, de bratele lui in jurul taliei mele, de zâmbetul ce îmi raspunde la fiecare privire, de buze ce peseaza alte buze intr-un sărut delicat. Mă întreb pentru a mia oara aproape oare când s-au întâmplat toate astea. Si ca de fiecare data imi spun ca nu mai contează asta.

Parca ii vad zâmbetul de dimineata când ma trezesc cu ochi mici si alerg prin casa pentru ca sunt in întârziere. Sau ochii care ma ațintesc ori de cate ori apar in preajma.

Si ma gandesc alene ca poate am invatat din nou sa-mi fie dor. Am invatat?!? Cred ca de fapt nu am uitat niciodată. Doar ca nu am avut motivul, subiectul unui dor atât de nebun. Iar acum...ei bine noaptea e lunga,la fel si weekendul departe de el. O alta poveste,un alt el. Si zâmbesc. Asta sigur e fericire.

This is what it feels like

https://www.youtube.com/watch?v=naMvm2DUKiE

Uneori timpul trece cu o viteza nebaniuta. Atat de repede ca nici nu iti dai seama cat se intampla toate: prima intalnire, primul sarut, prima data cand auzi "te iubesc", prima data cand spui "te iubesc". Totul merge cu o viteza ametitoare cand esti fericit. E un carusel ce niciodata nu inceteaza sa se invarta. Si dintr-o data doare.
Iubesti si esti iubit. Nu iti poti dori mai mult de atat pe lumea asta. Banii se duc mai repede decat ii castigi. Dar vorbele nu se duc. Fiecare cuvant ramane acolo unde l-ai pus. Nu ii poti schimba sensul, nu poti spune ca inseamna altceva. Cuvintele ranesc mai mult decat palmele. Urmele de palme trec. Urmele pe care le lasa cuvinele nu se vindeca. Dar inchizii ochii, plangi, iti sfarami sufletul in bucati, apoi il recladesti, te ridici si incerci sa zambesti.
Daca azi doare, maine sigur va fi soare. Vei zambi din nou si totul va fi bine. Pentru ca totul trece, dar totul are un pret si cel mai adesea pretul este sufletul tau.

Unforseen

          Cei patru pereti ce o inconjoara par atat de reci si goi. Acum cateva ore totul era atat de diferit. Acum cateva ore ar fi vrut sa poata opri timpul in loc si sa pastreze secundele alea pentru o eternitate. Acum rememoreza ultimele zile... de fapt ultimele cateva saptamani...ultima luna sau mai bine zis prima luna.
          Totul a fost atat de neasteptat pentru ea. Cand au iesit prima data nu credea ca aveau vreo sansa. Acum spera sa nu se mai termine niciodata. Cand s-a pierdut in povestea asta?! Cand s-a intors viata ei pe dos?! Nu conta. Nu mai conta nimic, doar ca era fericita.
          Si acum era diferit. Fara cuvinte mari, fara gesturi nebunesti. Era liniste si pace in coltul ei, in coltul lor. Ii era inca teama de viitor si totusi mergea cu ochii inchisi tinandu-l de mana. Simtea in sfarsit ca si-a gasit locul, ca nu mai trebuie sa caute sau sa astepte. Pentru ca, pana la urma, asa e cand te indragostesti.

Bocanci murdari

     Unii intra in viata ta cu bocancii murdari. Uite ca am spus-o din prima pur si simplu. E vorba de cei pe care ii consideri prieteni. Spun ii consideri pentru ca tu ca fiinta naiva tinzi sa crezi ca din relatia asta intre voi doi oameni trebuie sa fie si ceva bun. Si astepti ca prostu' partea aia buna, si il tratezi frumos pe subsemnatul cu pricina pentru ca tu asa iti tratezi prietenii. Dar la scadenta ce crezi ca primesti?! Iti spun eu! Primesti reprosuri cum ca doar ai incercat sa il pupi in fund in tot acest timp, nu ca ai incercat sa il intelegi.Si mustrari, sa nu uitam de ele. Prin care el nu incearca altceva decat "sa iti arate ca tu gandesti gresit si ca asa e corect". OK, prietene, o fi asa corect cum imi spui tu, dar daca eu vin la tine ca un catel amarat nu crezi ca stiu si eu asta?! Da' pe langa toate acele mustrari nu ai putea tu sa pui si o vorba buna, ca se presupune ca imi esti prieten nu inchizitia franceza care ma judeca la fiecare pas.

     Eh, si uite asa,fraiere, iti dai seama ca ti-ai mai luat o teapa. Si realizezi ca prietenii tai adevarati vor ramane mereu aceeasi,in timp ce restul sunt trecatori prin viata ta si nu au decat menirea de a te face sa ii apreciezi cu adevarat pe cei mai inainte numiti.