Never...

Never...

miercuri, 9 septembrie 2015

This is what it feels like



Uneori timpul trece cu o viteza nebaniuta. Atat de repede ca nici nu iti dai seama cat se intampla toate: prima intalnire, primul sarut, prima data cand auzi "te iubesc", prima data cand spui "te iubesc". Totul merge cu o viteza ametitoare cand esti fericit. E un carusel ce niciodata nu inceteaza sa se invarta. Si dintr-o data doare.
Iubesti si esti iubit. Nu iti poti dori mai mult de atat pe lumea asta. Banii se duc mai repede decat ii castigi. Dar vorbele nu se duc. Fiecare cuvant ramane acolo unde l-ai pus. Nu ii poti schimba sensul, nu poti spune ca inseamna altceva. Cuvintele ranesc mai mult decat palmele. Urmele de palme trec. Urmele pe care le lasa cuvinele nu se vindeca. Dar inchizii ochii, plangi, iti sfarami sufletul in bucati, apoi il recladesti, te ridici si incerci sa zambesti.
Daca azi doare, maine sigur va fi soare. Vei zambi din nou si totul va fi bine. Pentru ca totul trece, dar totul are un pret si cel mai adesea pretul este sufletul tau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu