Never...

Never...

duminică, 30 august 2015

Unforseen



          Cei patru pereti ce o inconjoara par atat de reci si goi. Acum cateva ore totul era atat de diferit. Acum cateva ore ar fi vrut sa poata opri timpul in loc si sa pastreze secundele alea pentru o eternitate. Acum rememoreza ultimele zile... de fapt ultimele cateva saptamani...ultima luna sau mai bine zis prima luna.
          Totul a fost atat de neasteptat pentru ea. Cand au iesit prima data nu credea ca aveau vreo sansa. Acum spera sa nu se mai termine niciodata. Cand s-a pierdut in povestea asta?! Cand s-a intors viata ei pe dos?! Nu conta. Nu mai conta nimic, doar ca era fericita.
          Si acum era diferit. Fara cuvinte mari, fara gesturi nebunesti. Era liniste si pace in coltul ei, in coltul lor. Ii era inca teama de viitor si totusi mergea cu ochii inchisi tinandu-l de mana. Simtea in sfarsit ca si-a gasit locul, ca nu mai trebuie sa caute sau sa astepte. Pentru ca, pana la urma, asa e cand te indragostesti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu