Si e atat de liniste si pace aici in bratele tale. Nu as mai vrea sa ma misc de aici niciodata. Imi lipesc urechea de pieptul tau si pot sa aud cum inima iti bate cu putere. Si a mea bate la fel, stai linistit. Inchid ochii si totusi iti simt privirea cum ma mangaie usor.
Iti tot repet sa nu ne grabim, sa facem totul la momentul potrivit, iar tu imi tot repeti daca exista un momentu potrivit pentru a face lucrurile. E ca un carusel ce s-a invartit poate prea rapid. Ca o melodie care iti intra in cap fara sa vrei si te trezesti fredonand-o zi dupa zi. Am ajuns sa te fredonez zi dupa zi.
Primul sarut...prima data cand m-ai tinut de mana. Cat de multe momente in asa de putin timp. De parca am trait deja o viata cu tine. Si o viata si tot nu pare de ajuns.
Atat de liniste aici in bratele tale... Ce mai conteaza ca e luni sau vineri, ca e frig sau cald?! Tu esti aici. Eu sunt aici. Si timpul pare sa se opresca, iar eu ma simt un copil prostut din nou. Acum, strange-ma tare in brate si nu ma mai lasa sa plec. Intr-un final stiu ca am ajuns acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu