Uneori in viata ne inselam. Ne mintim singuri. Nu pentru ca vrem asta, ci pentru ca la momentul acela consideram ca nu putem fi mai fericiti de atat.La fel ca orice om slab am trecut si eu pe acolo. Am crezut in omul de langa mine si l-am ridicat pe un piedestal crezand ca mai bine de atat nu se poate, ca am gasit limita mea. M-am mintit ca nu pot sa iubesc mai mult de atat, nu pot sa simt mai mult de atat, nu exista mai mult de atat.
Am fost distrusa cand universul meu s-a destramat. M-am trezit singura cu visele mele, inconjurata de un negru vid, tarata de prieteni catre linia de plutire, luptand din greu sa dau un sens vietii pe care o traiam zi de zi, convinsa de gandul ca niciodata nu voi mai putea fi la fel de fericita.
Am avut dreptate: niciodata nu am mai putut fi la fel de fericita. Pentru ca a aparut un el. Acel el. Si am inteles ca pot fi fericita pana peste urechi si...de zeci de mii de ori mai indragostita. Ai aparut tu. Da, tu! Acum cu tine vorbesc. Am inteles in sfarsit ce inseamna ca cineva sa dea sens zilelor tale. Pentru ca asta faci, dai sens zilelor mele. M-ai invatat sa am incredere oarba cand ma indoiam de propriile mele cuvinte, iar acum sunt fericita ca mi-am infrant temerile. Nu sunt suficiente cuvintele sa iti pot spune cam cate lucruri bune ai reusit sa faci in asa putin timp. Tu ma faci sa ma simt mai vesela, mai fericita si mai indragostita ca niciodata. Tu ma faci sa cred in visele mele nebunesti. Iar pentru toate astea nu o sa pot niciodata sa iti multumesc suficient de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu