Lasa-ma sa iti spun, baby, m-ai subestimat cam prea mult timp. Nu te invinuiesc. Si eu m-am subestimat prea mult timp. Poate ca am fost prea mult timp fetita cuminte. Poate am crezut prea mult intr-o poveste care vroiam sa fie reala. Doar pentru ca mereu mi-au placut povestile si vroiam ca macar una sa fie reala. Sa fim seriosi! Povestile sunt doar povesti. "Happily ever after" nu a fost niciodata pentru noi, recunoaste! Erai si tu copil. Tu parca ai crezut in povesti mai mult ca mine, dar nu stiu cum se face ca ai invatat tu sa minti mai bine ca mine. Sau am vrut eu sa inchid ochii la minciunile tale. Nu te deranja sa te scuzi, chiar nu mai are rost acum.
Dragule, daca ai putea sa ma vezi... Asculta, baby, nu ai fost decat o zi de luni! Ce e drept langa mine pareai a fi o zi de joi (parca aduceai bucurie). Eu eram ziua de luni. Stiu ca in mintea mea incepusera sa apara semne de intrebare: "oare nu pot fi mai mult decat luni? nu pot fi macar o seara de joi?". Normal ca nu puteam fi o joi seara cand eu ridicam mana de fiecare data cand voiam sa vorbesc. Poate ai fost ziua mea de luni, dar mereu ma tineai si pe mine blocata acolo in ziua aia. Iar eu nu pot fi altceva decat sambata seara. Poate ca ti-am repetat cam mult asta dar acum... acum simt ca traiesc fiecare zi altfel. Si de ce as vrea sa fie zilnic luni?! Iti spun eu ca nu mai vreau. Doar din cand in cand mai e cate o vineri. Poate incepe sa imi placa sa fie "vineri".
Kiss,
Nicolle
P.S. Constiintei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu