Am stat in dubii. Cand am vazut titlul am crezut ca e una din cartile alea pentru copii sau o alta poveste trista despre cine stie ce intamplare din viata cine stie carui personaj care la final reuseste sa treaca peste toate. Macar intr-o privinta am avut dreptate. E trista.
Ieri a venit de la Bookster si am lasat-o pe un colt al mesei cu gandul ca poate nici nu o sa apuc sa o deschid.Mai erau cel putin 5 carti la rand inaintea ei. Azi de dimineata, in timp ce alergam prin camera incercand sa nu intarzii la munca am aruncat un ochi pe ea. Am plecat fara sa o pun in geanta. Si bine am facut. Nu e ceva ce ai putea citi in metrou. Eu stiu ca nu as citi-o in metrou.
Bun si acum sa va spun si despre ce vorbesc. E vorba despre cartea "Oscar si Tanti Roz" a lui Eric Emmanuel Schmitt. Titlu pueril. Nici descrierea nu am citit-o cand am comandat-o. Nu stiu de ce am comandat-o, dar acum ma felicit pentru alegere.
Cartea incepe cu "Draga Doamne- Doamne" si de acolo povestea curge atat de lin incat nu iti dai seama cand ajungi la final decat atunci cand la ultima pagina te trezesti ca ai ajuns sa iti stergi lacrimile din coltul ochilor.
Am devorat povestea micutului Oscar in doar doua ore. Simpla. In timp ce o citeam aveam atatea ganduri in minte, acum parca toate au disparut. Au ramas doar cateva. La fel ca Oscar, in zua de azi sunt poate mii de copii, poate mult mai mult de cateva mii. Copii care ajung atat de constienti de propriul sfarsit la o varsta la care noi ne gandeam la ce jocuri noi sa mai jucam.
Clar una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit. Impresionanta, simpla, dar atat de emotionanta. Una din cartile pe care sigur nu o sa le uit prea curand.
Multumesc pentru lectia simpla de viata, Oscar!
Nighty night,
Nicolle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu