Hello winter!

https://www.youtube.com/watch?v=GcyRPn__V9o

"     Din cana de ceai lasata pe masa ies aburi, iar in camera a inceput sa miroasa a portocale. E tarziu, iar afara s-a intunecat de ore bune. Ma apropii de geam si privesc afara. Sunt cateva minute de cand a inceput sa ninga incet, asezat. Iarna asta iar reuseste sa rascoleasca in mine o sumedenie de sentimente. Amintirile au un gust dulce amarui in mintea mea.

        E din nou acea perioada a anului in care entuziasmul meu depaseste Casa Poporului, in care nu ma pot abtine sa nu exclam de fericire de fiecare data cand vad luminile orasului apinse. Si totusi ceva parca nu mai e la fel. Parca nu ma mai inunda acelasi entuziasm, iar Casa Poporului trebuie sa se fi micsorat enorm de mult ca sa poata fi cuprinsa in valul meu de emotie. 

       Sorb usor din cana de ceai si imi dau seama: eu nu mai sunt eu. M-am pierdut Craciunul trecut si acum e prea tarziu sa ma mai pot intoarce la tot ce eram. O data cu ultimul brad de Craciun desfacut s-a dus toata magia, povestea s-a destramat, visul a devenit cosmar, ochii nu au mai scanteiat la gandul ca se apropie sezonul cadourilor.

       'Hello winter!' imi spun in minte si privesc in continuare la zapada de afara. Undeva, departe de toate astea, intr-o alta sfera, sufletul tresalta la fiecare fulg de nea. 'E din nou iarna', imi spun, 'dar la ce bun, daca nimic nu te mai poate aduce inapoi. Esti pierduta acum in tot ceea ce te inconjoara iar ancora ta a disparut de mult. De ce mai lasi sa iti intunece sufletul amintitrea unui om care te-a uitat demult?! Pentru ca asa sunt eu, pentru ca nu pot fi altfel' raspunde constiinta. Si realizez ca inca bucati din vechea eu stau la panda, gata sa iasa din nou la suprafata si sa se bucure de fiecare clipa.

       'Hello winter!' imi spun din nou in mintea mea. Poate ca nu sunt atat de pierduta, totusi. Si totusi poate ca pot reinventa sarbatorile an de an pana cand, in sfarsit, calea va fi destul de clara pentru a putea gasi drumul inapoi. "