Azi...azi am chef de tine...

"     Azi a fost una din acele zile. Una din zilele in care te simt inca aici langa mine. Am incercat sa te alung, am incercat sa fug departe de tine, sa ma mint ca nu mai existi, ca ai disparut, dar azi inima nu mi-am putut-o minti.

     Toate locurile astea sunt atat de pline de tine, parca fiecare obiect mai poarta inca atingerea ta. Azi nu am putut dormi pe jumatatea ta de pat. Daca cineva vreodata iti ocupa locul, tu cum vei mai sti sa te intorci?! Perna inca mai poarta ramasite fantomatice ale parfumului tau. Azi am purtat tricoul tau. Am vrut sa iti simt ultima imbratisare din nou si din nou pana cand uitam ca tu nu mai esti aici. 

Azi am incercat sa umplu spatiul tau cu amintirea ta. Nesemnificativ, stiu, dar asta e tot ce mi-a ramas dupa atata timp. Azi am rememorat toate gesturile infinit de mici, dar care au reusit sa mi te dea inapoi fie si pentru cateva secunde. Inca iti mai simt sarutul pe frunte, inca vad cum degetele noastre se impletesc in cea mai sincera declaratie nespusa, inca te vad asteptandu-ma sa ajung acasa si sa ma iei in brate. Inca astept seara in care sa ma cuibaresc din nou la pieptul tau. Pe toate le-am ascuns acolo undeva, dar azi...azi am chef de tine din nou. Azi nu mai e vorba despre ce e corect. E vorba despre ce inima vrea, despre ce ea cere.

     Si nu vreau sa ma vindec. Nu mai vreau sa ma vindec de boala in care te-ai transformat. Vreau sa las totul sa ma consume pana la ultima suflare, iar atunci cand ma voi stinge, sa ma sting in imbratisarea ta. Si stiu ca vreau prea mult, dar fara tine nu exista loc caruia sa ii apartin, si stiu ca poate undeva acolo si tu iti cauti o cale inapoi spre mine. Dar singurul lucru pe care nu il pot nega e ca niciodata nu va putea fi un "Adio!". "