Daca te-as avea,oare te-as mai vrea?

"     - Asculta bine ce am de spus pentru ca nu o sa repet de doua ori! a spus ridiscandu-se hotarata de pe scaun. M-am saturat sa tot las timpul sa treaca si sa astept sa se intample nimic! Pur si simplu nu imi place nici atitudinea ta, nici felul in care imi vorbesti, cu atat mai putin minciunile tale.
     El doar statea si asculta, fara sa ridice ochii din pamant. Vina ii apasa pe umeri mai mult ca atunci cand a luat decizia gresita, chiar daca stia ca e gresita. Nu putea decat sa stea in fata ei si sa ii priveasca hotararea cu care avea sa il infrunte si sa il distruga in doar cateva minute.
     -Am iertat suficient, dar tu ai distrus prea mult din propria-mi fiinta.Degeaba imi arati acum regrete si pareri de rau. Ele nu pot repara nici un sfert din tot ce ai distrus. Si sa stii ca ma bucur acum de fiecare moment al tau de agonie, asa cum si tu te bucurai in momentele mele cele mai rele. Nu ti-am gresit si stii prea bine ca eram singura fiinta din lumea asta care ar fi sacrificat orice pentru tine.M-as fi sacrificat chiar si pe mine. Acum tot ce vreau e sa pleci, sa dispari din lumea mea, sa uit ca ai existat vreodata. Sa fie ca si cand nu ai fi existat!
     Statea dreapta, tintuindu-l cu privirea. Avea ochii umezi, dar plini de flacara unei uri mistuitoare. Vroia doar sa il vada plecand, sa il umileasca, asa cum el a umilit-o atunci cand a ranit-o. L-a privit cum se ridica resemnat, cu capul plecat si se apropie de ea. Cand a ajuns suficient de aproape a privit-o in ochi pret de cateva secunde apoi a iesit pe usa fara sa priveasca inapoi.
     Era a doua oara cand pasea pe aceeasi usa si cand reusea sa sfarame in ea si ultimul dram de umanitate. Ar fi vrut sa poata sa aiba curaj ca macar de data asta sa il opreasca, sa il roage sa se intoarca. Ar fi vrut sa ii poata spune ca deja l-a iertat demult si ca tot ce vroia era ca el sa se intoarca. Ar fi vrut sa poata avea curajul sa ii spuna ca l-ar alege pe el.L-ar alege pe el de 100 de ori in 100 de vieti, in oricare versiune a realitatii lor...l-ar cauta, l-ar gasi si l-ar alege pe el din nou si din nou, la infinit. Mereu si pentru totdeauna. 
     Dar nu putea. Chiar daca parea dura si puternica, in interiorul ei se prabusise demult. Iar in mintea ei nu mai plutea decat un singur gand: daca te-as avea avea din nou, oare te-as mai vrea?!? "