Never...

Never...

duminică, 20 februarie 2011

Promisiunile se respecta!

Asa cum ti-am promis!

Ar fi fost o rusine din partea mea sa promit si sa nu ma tin de cuvant.Ce e drept cam tarziu, da am asteptat sa treaca sesiunea...si vacanta...si vacanta pe care mi-am permis cu "nesimtire" sa mi-o iau...dar acum nu mai pot sa trag chiulul la nesfarsit si iata-ma acum intoarsa la facultate si incercand sa nu te dezamagesc.

E un alt inceput...Incep sa ma pricep din ce in ce mai bine la inceputuri in ultimul timp.(Mai ales de la 1 octombrie am avut parte de noi si noi inceputuri).Oras nou.Colegi noi.Prieteni noi.Viata noua.Un nou inceput venit ceva mai tarziu.Asa ca incepand sa scriu ar trebui sa fie foarte usor acum.

Tu ai spus despre sesiune.Hmmm...A fost mai mult stresant decat greu.Viata in sesiune exista.Daca tanguiala se poate numi viata.Mult de invatat, putin timp.Nervi cedand.Mancare mai multa decat de obicei...Cam tot ce ai spus si tu,numai ca mai adaug ceva:dorul de acasa.Sau mai bine zis de ce am lasat acasa.Ei bine am trecut cu bine si de asta si acum ma gandesc cu groaza la urmatoarea sesiune.

Dar iata-ne acum, aici in fata unei noi provocari.Si o luam de la capat plini de curaj.Asa ca sper sa nu te dezamagesc cu inceputul meu stangaci si sa cresc in timp.Iar asta e pentru tine, draga mea Tony, pentru ca tu mi-ai dat cele mai bune idei de cand te-am cunoscut si m-ai molipsit cu buna ta dispozitie si mi-ai dat de inteles ca nu trebuie sa ma dau batuta ca pana la urma speranta nu prea moare.Thank you, Tony!

Nicolle.

Un comentariu:

  1. Awww scumpa mea! :*

    Multumesc mult pentru cuvintele frumoase.
    Orice inceput e greu. Dar sa stii ca ma ai pe mine. Neconditionat.

    Sunt foarte mandra de tine si de inceputul tau deloc(!!) stangaci. Ti-am promis ca o sa fiu dura si critica. Ei bine,scumpa, n-am ce sa iti reprosez. Imi place. Mult.

    Te pup si sa cresti mare, mare!

    Love,
    Tony.

    RăspundețiȘtergere